[POEZISELE]: Pe jumătate cântec

Festivaluri la care a participat:

-Maratonul Teatrului Independent
-FNTi
-Festivalul Dramaturgiei Românești (Fest-FDR) Timișoara
-Undercloud
-Festivalul de Teatru Independent FITIC Constanța
-Festivalul ”Valentin Silvestru”, Teatrul Bacovia, Bacău, 2016
-Festivalul Internațional de Teatru Scurt (FITO) Oradea
-Festivalul Independent ”Central Act”, Sighișoara
-Fest(in) pe Bulevard, Nottara
- Festivalul Național de Teatru -FNT
-Festivalul Pledez pentru tine(ri)
-Festivalul de Teatru Studio Pitești
-Festivalul de Teatru Nou Arad
- Festivalul de Teatru de la Cernăuți, 25 octombrie 2019
Festivalul de Teatru Tragos, Tulcea, 2 octombrie 2019
New Wave Theater Festival, Reșița, 2019

Premii:
Textul spectacolului a câștigat concursul de dramaturgie ”Gala Star” 2015, Bacău.

Actrița Anda Saltelechi a câștigat cu acest rol:
-Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Teatru Scurt, Oradea
-Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal la Fest(in) pe Bulevard, București
-Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio Pitești 2017
- Nominalizare la cea mai bună actriță la Undercloud 2017

- Premiul pentru cea mai bună actriță, Festivalul Internațional de teatru “Aplauzele de aur ale Bucovinei” de la Cernăuți, Ucraina, 2019

- Premiul pentru Cea mai buna actrită la New Wave Theater Festival, Reșița, 2019

Crista Bilciu a câștigat la New Wave Theater Festival, Reșița, 2019 premiul pentru cel mai bun regizor

Articole despre spectacol (selecție):

” În spectacolul de la Oradea s-a întâmplat un incident îngrozitor pentru interpretă, dar, în mod paradoxal, edificator pentru valoarea ei, pentru o putere de stăpânire, pentru o toleranță în fața vitregiilor de orice natură și un instinct de învingătoare cum rar poți întâlni. În unele dintre cele mai delicate și mai emoționante momente ale evoluției sale, proiectorul care îi însoțea recitalul pe fundal cu imagini de o remarcabilă transparență metaforică s-a defectat. S-au aprins luminile în sală. Un minut, două, zece, douăzeci și două. Francesca fugise în culise! Când și când, silueta și chipul ei minate de neliniște, dar nu și de disperare, se întrezăreau pentru o clipă. Forfotă printre spectatori. Nici o plecare din sală! Apar doi tehnicieni și, în sfârșit, spectacolul continuă. Dar în ce fel ! Ca și cum nu s-ar fi întrerupt nici o clipă. Dimpotrivă! Parcă și mai puternic, mai răscolitor. Până la aplauzele și la strigătele de ”bravo” din sală. Printre spectatori, ca ”martor tăcut (dar tulburat) la cele întâmplate”, aș fi vrut să merg în culise la ,,Francesca”, să-i spun cât de adânc am trăit eu empatia dintre personaj și public. Mai mult. Aș fi putut să o încredințez că și eu… tânjesc după un câine, și mie îmi plac batoanele de ciocolată de casă, nu ezit să fredonez și eu șlagărele Mirabelei Dauer, dar mai ales și eu mă tem de singurătate. N-am făcut-o ! Pe toate le mărturisesc însă acum, când scriu despre ea și vă invit să nu pierdeți ocazia de a o vedea pe Francesca, fapt sinonim cu bucuria întâlnirii cu teatrul de foarte bună calitate.” (Ion Parhon în ”Revista Teatrală Radio”)
” Anda Saltelechi este absolut covîrșitoare, lejeră, inocentă, sexy, neașteptat de comică, dar și teribil de dramatică, știam asta de cîțiva ani, prin spectacolele risipite pe ici-colo, alături de Crista Bilciu. Fata aceasta este un adevărat diamant, poate străluci pe scenă, cu zeci de fațete, inepuizabilă, subtilă și puternică. Partea video, semnată de regizoare, e eficace și înduioșător de artizanală, în sensul nobil al cuvîntului. Proiecțiile au ceva din copilăria și prospețimea Francescăi, eroina piesei, avem și aici copleșitoarea nostalgie a unei copilării sărace și dure și a epocii sale, dar care nu are nevoie de nici o avalanșă copleșitoare de tehnologie, nici de 60 de asistenți pentru a săvîrși miracolul unui colaj spectaculos, ruso-canadian, Anda Saltelechi e ea însăși o pasăre rară, rara avis, model unic, și care nu are nevoie de nici o „cîrjă“ tehnologică.” (Mirella Patureau în ”Dilema veche”)
” Prima oară am văzut Pe jumătate cântec la Festivalul de Teatru de la Oradea. Grave probleme tehnice, întreruperi nedorite au grevat atunci asupra reprezentației. Cu toate acestea, Anda Saltelechi a regăsit puterea de a reintra în rol, în pielea personajului Francesca, așa cum poate numai o actriță perfect formată, absolut stăpână pe emoții, pe nervi, pe corpul ei, pe capacitățile sale de concentrare ar fi putut să o facă. A doua oară, am văzut Pe jumătate cântec cu ocazia celei de-a XXI a ediții a Festivalului Internațional al Teatrului de Studio de la Pitești. Am avut parte de o veritabilă demonstrație de actorie. Anda Saltelechi a trecut cu o stăpânire exemplară, cu o putere remarcabilă de diferențiere, cu nenumărate și rafinate nuanțe prin cele nouă ipostaze din viața Francescăi.”(Mircea Morariu în ”Contributors”)
” Cheia întregii montări, în care Crista Bilciu a folosit proiecții interesante cu care actrița interacționează de-a lungul spectacolului, este tocmai această capacitate a Andei Saltelechi de a se metamorfoza, de a deveni, sub ochii spectatorilor din fetiță femeie, de a trece de la o stare la alta, de la inocența copilului la senzualitatea femeii care strălucește seară de seară la microfon, în fața bărbaților dintr-un bar de noapte. Și apoi, la femeia casnică, soție și mamă, care își descrie cu multă ironie micul univers.” (Monica Andronescu în Revista Yorick)
” Revelaţia feminină a evenimentului a fost tânăra actriţă Ada Saltelechi pe care spectacolul Pe jumătate cântec scris şi regizat de Crista Bilciu la compania independentă Teatrul de foc a impus-o definitiv printre numele consacrate ale generaţiei sale. Premiul de interpretare obţinut la Piteşti se adaugă altora primite în ultima vreme de ea pentru acest recital de mare dificultate în care redă cu fior şi bun meşteşug artistic ratarea dramatică a unei tinere ca posibilă cântăreaţă, ca femeie, ca om.” (Doina Papp în ”Adevărul”)
” O revelație pentru public e ”Pe jumătate cântec” de Crista Bilciu, produs de compania independentă Teatrul de Foc. Protagonista, Anda Saltelechi, are o siluetă longilină, cuprinsă de o aură luminoasă în timpul reprezentației, ea ne cucerește prin autenticitate, prin trăirea adusă la incandescență. Aspirațiile eroinei au atâta poezie, iar viața ei e presărată de atâtea deziluzii, dorința de a izbândi se lovește de obstacole de netrecut, într-o perioadă istorică incertă (ne-am împotmolit tranziție), e multă neliniște, amărăciune, dar și autoironie în monologul ei plin de scene colorate, o credem în tot ce spune, în modul ei foarte personal de a cânta, a dansa, a plânge fără lacrimi. E convingătoare, adevărată, vorbele sale ori ne frig, ori ne fac să zâmbim, să participăm la zbaterile ei între vis și realitate.” (Irina Nechit în ”Jurnal de Chișinău)
” Un spectacol care ar fi trebuit să facă parte – conform premiului concursului de dramaturgie de la Bacău, din repertoriul Teatrului Bacovia, dar care și-a construit singur traseul și care, în acest an, a fost prezent în selecția celor mai importante festivaluri de teatru, inclusiv FNT, o producție Teatrul de Foc și care vorbește despre adevăratul spirit al teatrului independent în România. (…)Anda Saltelechi surprinde excelent fiecare dintre schimbările care survin de la o vârstă la alta în personalitatea fetiței care se maturizează într-o lume bolnavă, în care pare că totul o agresează. Un amestec de inocență, tristețe, veselie firească a vârstei, neînțelegere, acceptare, copilărie – așa își construiește Anda Saltelechi personajul, dezvăluindu-se pe sine ca o actriță extrem de nuanțată, de mare forță și cu o sensibilitate aparte.” (Monica Andronescu în Ziarul Metropolis, articolul ”Cele mai frumoase spectacole ale anului”)
” „Pe jumătate cântec” celebrează în întregime jocul actoricesc, și o pune în valoare pe Anda Saltelechi, al cărei talent este reliefat sub toate valențele sale, ca în cazul unui diamant multifațetat care se rotește în jurul propriei axe în lumina puternică a unui reflector. Actrița dezvăluie cu subtilitate nuanțele candorii copilărești din partea de început, tranșează cu profunzime decepțiile primei tinereți, apoi adâncește frustrările unei maturități care schimbă complet peisajul mental pe care aceasta și l-a proiectat de-a lungul fazelor idealiste ale evoluției sale. Pe parcursul a 70 de minute, Francesca se schimbă în permanență, iar etapele în care o face sunt realizate cu mare acuratețe actoricească, și cu egală profunzime. Schimbările de voce, de atitudine, mutațiile psihologice și comportamentale sunt în ton cu schimbările de ținută și coafură de la un tablou la altul și vădesc o naturalețe care e, în genere, expresia unui talent solid prelucrat prin multă muncă. Faptul că autoarea piesei l-a scris special pentru Anda Saltelechi se reflectă din felul organic în care aceasta îl interpretează.” (Andrei Vornicu în ”Zi de zi”)