Ziua a 8-a la Curtea Veche și NOSTALGIA: a 6-a oară, la Carol 53

Deși seara aveam spectacol cu NOSTALGIA 53, nu am renunțat la antrenamentul de la Curtea Veche:

Atabay Andrei 
Luni a fost o zi foarte incarcata emotional fiindca aveam de prezentat regia pentru "Miorita".Am ajuns la Curtea Veche, ne-am incalzit si am luat parte activ la ritualul de initiere al Alinei.Un ritual intim, japonez, ritualul ceaiului, asa a fost denumit.A urmat momentul individual al lui Cristi.Mi-a placut faptul ca ne-a implicat si pe noi rugandu-ne sa creem un ritm pe care el sa danseze.La "Miorita" m-am bucurat tare mult pentru ca a iesit mai fain decat mi-am imaginat!Mi-am facut de acasa notite, dar in momentul in care vezi spatiul de la Curtea Veche si stii ca trebuie sa il folosesti cat mai valoros iti vin mii de idei care-ti strapung mintea ca niste fulgere, iar tu trebuie sa te opresti la cele mai potrivite.Toti colegii au fost foarte receptivi la indicatiile pe care le-am dat, si-au dat interesul si le-a pasat.Le multumesc pentru asta!  In timpul momentului "Miorita", trecatorii se oprisera in fata Cetatii, ne filmau si ne priveau punandu-si multe intrebari.Spre final am lucrat pe improvizatie, iar dupa repetitii am fugit la Carol 53 unde urma sa jucam "Nostalgia 53".

Imediat după antrenament, am mers la carol 53, pentru a ne pregăti de NOSTALGIA. 

Cristian Rus:
 "Am fost foarte bucuros sa am parte de un element de decor mai elegant. Asa e cu teatrul independent: surprize-surprize. Publicul a fost receptiv si pot spune ca s-a creat un schimb de energie fain care cred ca s-a propagat in poveste si in dans. A vazut cateva fete familiare, probabil spectatori fideli care si-au adus prietenii. Dupa cum am mai spus si in alte dati, publicul ma provoaca la o improvizatie,pe moment, de dans, spunandu-mi un cuvant pe care ei il simt in acel moment. Se pare ca de data aceasta cuvantul cel mai des intalnit a fost "albastru", culoarea noii cortine, despre care am precizat la inceput ca fiind elementul nou de decor. Surprinzator este ca, desii culoarea ei nu se vedea, eu am transmis prin dans, sau atmosfera s-a schimbat, nu stiu sa explic cum dar publicul a simtit si mi-a raspuns inapoi verbal ca tema de improvizatie . Poate fabulez si cred ca nu are rost sa incerc sa " explic inexplicabilul", il banalizez. Per total a iesit un spectacol bun, si cred in continuare ca publicul, odata implicat direct devine partener, si are un rol primordial in acest proces teatral.

Simon Sandra
 "Ma bucura faptul ca pana si la a 6-a reprezentatie a "Nostalgiei53" publicul ESTE. A fost o zi plina,combinand repetitiile de la Curtea Veche cu spectacolul de seara. Parca am simtit mai multa energie in jurul meu atat inainte cat si in timpul reprezentatiilor. M-a uimit faptul ca unii spectatori s-au aliniat la intrarea de la "Ruletistul" fara a intra in casa cand a inceput spectacolul. Ca niciodata,prima reprezentatie din cele trei pe care le-am avut,a fost foarte buna,urmata de celelalte doua care au crescut ca energie si ca "joc". Ma bucur ca nu este ultima reprezentatie si ca inca traiesc cu gandul la urmatoarea.La cat mai multe!"

Florin Stoian 
In ciuda faptului ca ziua de luni a fost o zi destul de solicitanta, spectacolul de luni a fost unul care m-a incantat grozav si asta pentru ca spatiul in care am jucat a fost unul nou, si totul a fost spontan, o experienta foarte placuta. Fara nici o repetitie in acest spatiu, am simtit ca am mai jucat acolo de multe ori. Parca am preluat energiile spectatorilor si m-am incarcat pozitiv.Mi s-a parut destul de interesant faptul ca oamenii au putut vedea spectacolul si dintr-un alt unghi si ma refer la oamenii care aveau posibilitatea sa ne priveasca din spate, sa urmareasca piesa exact cum am construit-o noi. Energia a fost una foarte buna, am simtit publicul acaparat de personaje si de povestea noastra. Din punctul meu de vedere toate cele 3 reprezentatii au fost foarte bune, cel putin asa am simtit eu, si as mai fi jucat inca de 3 ori. Per ansamblu a fost o seara frumoasa si interesanta. Astept cu nerabdare urmatorul spectacol!

Alina Elena Cimpoeru: 
A fost prima data cand am jucat in spectacol. Mi-a placut. Am obosit, dupa doua ore simteam nevoia de text, de altceva. Pana atunci insa am savurat sa fiu Timpul, am experimentat, am analizat, am fost prezenta si absenta in acelasi timp. Iata cum acest cuvant "Timp" apare mereu in mintea mea, intre vorbele mele. Cum sa fii timpul? Poti fi cum iti spune regizorul sau poti fi oricum, o iluzie poate."

Sfiraiala George Petrisor
spectacolul de luni, pentru mine a fost mai relaxant, nu am avut ca de fiecare data in medie 50 de oameni care sa treaca pe la mine, au fost 36, asta a inseamnat ca nu a mers la foc automat. se simte ca s-a pus vacanta si ca lumea a plecat din bucuresti, dar si acesti 36 de spectatori au fost superbi, mi-au placut ca au mers cu totul in poveste. ba chiar, a trecut pe la mine un baiat, in jur de 20 de ani, care m-a marcat, el vroai sa se asigure ca alere randuri scrise in caietul de impresii sunt citite su nu doar aruncate intr-un colt. mi s-a parut emotionant.