marți, 28 mai 2013

NOSTALGIA 53 - 27.05.2013 - Feedback de la spectatori



1."Un loc minunat.Putine ar fi cuvintele care ar putea descrie sentimentul.
Va multumesc!
Eckhart. "

2."Sunteti altfel.
visez visez visez visez visez visez visez
visez visez visez visez visez visez visez
visez visez visez visez visez visea visez
visez visez visez visez visez visez visez
visez visez visez visez visez visez visez
visez visez visez visez visez visez visez
visez visez visez visez visez visez visez ( si inca 10 randuri la fel) "

3."BRAVO!"

4." Un joc infinit! O placere! Un gand frumos! Razi si plangi!
MULTUMESC! "

5."Imi place ca te implici in actiune si ca este foarte vizuala, iti provoaca imaginatia.Imi place si "galagia", sentimentul de "viata" in casa.

6." Foarte bine gandit conceptul dar un pic cam galagios avand in vedere ca se desfasoara multe spectacole in acelasi timp. "

[ scrisese initial "prea multe spectacole in acelasi timp" dar a taiat apoi.-bine ca s-a razgandit]

7." Nu am citit cartea, nu stiu povestea dar am ramas uimit de spectacol.Interactiunea cu publicul a fost superba si actorii fara cusur. Felicitari si succes in continuare. p.s. As vrea sa stiu daca am gasit-o pe IOLANDA.."

8."Copii talentati si frumosi, felicitari multe pentru talent si munca, mai ales pentru Dna regizor pentru perspectiva! "

9."Sunt confuza, impresionata si bucuroasa  de fiecare data cand ies din casa. Fain!
www.lux-noctis.com"

10."Atmosfera captivanta. Foarte buni actorii(Arhitectul). Merita sa stie mai multa lume despre acest event. Am sa spun prietenilor. :) "

11."In aceasta casa se intampla o multime de lucruri pe care nu le inteleg. Gasesc doar simboluri din care incerc sa invat ceva pentru mine. Toti actorii se descurca de minune, ma tripeaza si ma lasa in fel de fel de filme ciudate. Succes in continuare! Faceti o treaba minunata! "

12." PUR SI SIMPLU INCREDIBIL
DANIEL C"

13."Ruletistul m-a impresionat prin performanta si imersiunea in lumea piesei realizata prin ruperea de la inceput( legarea la ochi). Interactiunea cu publicul imi pare lucru inedit si minunat.Face fiecare piesa unica si persoanele care iau parte la actiune pot simti ca au influenta asupra cursului firesc al lucrurilor. "Arhitectul" a rezonat foarte mult cu mine mai ales in partea de acensiune, cand creste si creaza muzica pe care o poti "simti cu pielea"


14."A fost pentru prima oara, cand am participat la asa un spectacol si chiar am fost impresionata.O idee originala pusa foarte bine in practica si sper sa se mai faca asa spectacole si sa participe cat mai multa lume. va doresc mult succes in continuare,. sper sa mai aveti si alte reprezentatii."

NOSTALGIA 53 în 27 mai: Feedback-ul actorilor


Gabriela Alexandru
Spectacolul de asta seara a fo'misto tare! Am oferit multe celor pe care i-am intalnit! Imi amintesc cand v-am intalnit pe voi! Cati oameni deosebiti!Si-mi amintesc ca mi-ati fost dragi si va multumesc pentru ca existati in viata mea.Sunteti oameni frumosi,suntem -toti! Am incredere in voi,cum am in mine.Stiu ca incet incet,fiecare dintre noi va reusi ce si-a propus cu aceasta arta nobila! Crista,esti geniala prin mecanismul pe care l-ai pus in functiune si prin toate celelalte lucruri pe care le faci, esti de 3x femeie! Te admir si te respect pentru puterea ta! Existenta ta a schimbat oameni :d pe mine m-a facut mai bogata! Acestea sunt gandurile mele bune,pe care am vrut sa le impartasesc cu voi,oameni frumosi.Iar acum, imi iau La Revedere si parasesc acest proiect .Ar trebui ca fiecare actor debutant sa simta ce simtim noi cand "ne jucam cu Nostalgie"! Multumesc inca o data pentru ocazia de a exista in acel univers!

Angelica Manta
Am avut un public minunat in aceasta seara! Au fost deschisi in proportie de 95% , Am primit atat de multe imbratisari ca nici nu le mai stiu numarul ...Multumesc tuturor ca impreuna reusim sa implinim o minune! Va pup si va imbratisez cu drag >:D<

Anda Saltelechi
Eu azi m-am simtit bine. Lucrurile s-au linistit inainte de spectacol, lumea a fost mai linistita, cred... Mi-am propus multe lucruri pentru reprezentatiile din seara asta. Am jucat de patru ori Ruletistul. De unele am uitat pe parcurs, de altele nu! Am introdus un ritm nou la sfarsit de Ruletist. Am simtit foarte potrivit lucrul acesta. Am dezvoltat relatia fata de Ruletist (personaj), am empatizat cu el, am crezut. Mi-am dat frau liber... am reactionat la tot ce misca, la tot ce am observat ca se intampla in jurul meu... personajul imi da o libertate de mult dorita  ... mi se pare fascinant sa fii asa liber si sa ai curaj sa te lasi dus... dar sa si tii lucrurile sub control, in acelasi timp. Fascinanta provocare!!! Un fain profesor pe care l-am avut spunea: "daca crezi in ceea ce faci, nu poti fi ridicol!!!" Si asa e! E necesar sa crezi in ceva, in cineva!

Anne-Marie Zaharia
Eu ...la un moment dat...am fost propriul meu spectator fiindca am avut un visator tare dubios, credeam ca-mi va lua gatul, dar am ramas in personaj si i-am facut fata, totusi...m-am speriat putin. Pt mine e uimitor cum pot spune acelasi lucru de 50 de ori, fara a-si piarda din prospetime si naturalete, reusesc sa interactionez cu ei, rad cu iei, plang, uneori apare si o lacrima. E minunat cand vin oameni care intreaba de tine fiindca le-a povestit cineva si vor si ei in REM, desi eu am impresia ca nu fac nimic extraordinar acolo, in magazia mea unde am inteles rostul meu in teatru.

Sfiraiala George Petrisor 
eu am avut oameni si oameni, unii foarte misto cu energii pozitive care intrau si mergeau cu povestea, dar am avut si oameni miserupisti, care intrau pt ca le tr scoica si nu aclutau si nu ii interesa. a fost unu imbracat intrun pulover portocaliu si de cum a intrat il interesau cartile de pe rafturi si la orice ii spuneam gen, visez la un creator, el zicea ca el este creatorul, ca el e arhitectul ca el e totul, o multime de faze de genu, pan la urma am reusit sa ii strecor scoica si cand sa pleca ii suna tel si ramane acolo sa vorbeasc. in fine in afara de asta in medie a fost placut, am avut 45 de oameni 

Raluca Zlatanov
 ieri a fost o abordare noua....a Garoafei....si cred ca a fost mai bine in sensul acuratetii si pastrarii conceptului si textului...oamenii au reactionat mai serios, ami responsabil cu Zizi,. chiar daca era un joc...se formeaza ceva magic cu publicul nostru....se creeaza o legatura in care dau si ei ca si tine, unii mai putin, altii mai mult...au fost oameni care au ras la inceput cand am incantat REM , i-am auzit si am continuat si apoi au lasat din atitudinea asta, nu dintr-o data....

Simon Sandra 
Am jucat deja a 4-a oara? Pfff cum trece timpul.Ieri am avut un spectacol bun...adica 4 spectacole bune cu "Ruletistul" pentru ca am jucat iar de 4 ori,lucru care nu poate decat sa ma incante si sa ma faca sa-mi dau seama ca munca nu ne-a fost zadarnica. Oamenii sunt incantati de acest gen de teatru (cu exceptia unor iubitori de teatru clasic si carcotasi; le respect opinia).Ca niciodata prima din cele 4 reprezentatii a fost energica,urmata de a doua apoi a treia si a...4-a unde ne-am impotmolit putin deoarece am fost "parasiti" de 2 colegi si a trebuit sa preluam cateva din sarcinile lor.DAAAR...cum suntem ingenuosi pentru ca am invatat sa ne descurcam in situatii dificile,ia ghiciti....ne-am descurcat,am luat examenul cu brio. Imi place din ce in ce mai mult sa joc acest spectacol,sa ma joc in acest spectacol.Publicul a fost comunicativ si din plin.Mi-ar placea sa ma aflu si eu macar o data printre ei si sa vad toate momentele din "Nostalgia53",sa pariez,sa fiu asistent si sa flirtez cu Coco. Dar stiti ce,cred ca e mult mai "mishto" sa joc,sa ma joc cu publicul.Bravo colegi,bravo "Nostalgia53".

Andrei Vornicu
 La editia nr. 4 am fost relaxat si energic. Anda a suplinit eficient lipsa Cristei si ne-a convins pe toti sa trecem pe silent in ultima jumatate de ora inainte de spectacol. Am avut parte si de un public OK. Nu carcoteau, nu comentau, colaborau eficient si se lasau prinsi de joc. Mi-am dat seama ca s-au si distrat foarte mult si n-ar fi plecat de-acolo. Unii dintre ei mi-au spus catre final ca vor reveni si la urmatoarea reprezentatie. Unul dintre ei este criticul Tronaru. Au fost incantati si cei de la Hyperliteratura, al caror material il astept curios. In general am observat ca spectatorii erau intrigati in mod placut de rolul meu, dar la un moment dat a trebuit sa imi ies putin din rol si colaborez cu publicul, sa-i indrum spre Egor, spre un Paianjen, spre un Arhitect etc. Mai multa lume m-a intrebat cine sunt si le-am dat mai multe variante. Am ramas suprins cand o femeie destul de tanara mi-a cerut sa-i scriu ce-am spus pe foita cu citatul pe care i-l dadusem anterior. Si sa ma semnez. I-am scris o dedicatie pana la urma, dar fara autograf. La un moment dat m-am trezit imbratisat de o tipa micuta, fara preaviz. Nici n-am apucat sa-i vad fata, ci doar ca ma stragea in brate si am intrebat-o "cu ce motiv?" si mi-a raspuns ceva de genul: "nu conteaza, dar asta simt ca trebuie sa fac". la final mi-a zis mie si Andei ca suntem geniali (referindu-se la toti nostalgicii, in frunte cu Marele Absent  ) A fost o seara chiar faina. Iar Garoafa si Paianjenul au avut curiosi, respectiv, meniu, pana la 1



marți, 14 mai 2013

Anda Saltelechi: Actorul

Actorul profesionist nu ar trebui sa impuna distanta!Atunci poate e doar un mestesugar! Un Actor e un om, un om deschis... asa cum ar trebui sa fie toti oamenii, fara ascunzisuri... dictia si tot restul sunt doar niste unelte care il "fac" mai bine inteles ... pentru a intra in sufletele oamenilor si a crea emotia aia veritabila pe care, de multa vreme, nu am simtit-o mergand la teatru! Actorii nu distanta ar trebui sa creeze, ci dimpotriva, o apropiere mai ceva ca in viata de zi cu zi, o apropiere a spectatorului, de ce nu, de el insusi, de viata lui... si de a altora.

Koolhunt: cronică NOSTALGIA 53 - de Andreea Teca

Mulţumim, Andreea Teca, pentru noua cronică la spectacolul nostru NOSTALGIA 53! Cronica poate fi citită la sursă, aici.

Nostalgia – Un altfel de teatru

7 MAY 2013 SCRIS DE  

nostalgia-teatrul-de-foc1Adulat si criticat, iubit si detestat, Mircea Cartarescu ramane incontestabil una dintre valorile noastre literare. Nostalgia m-a vrajit de la prima pagina, prin limbajul sau precis, prin minutiozitatea detaliilor care construiesc o lume pentru care juri ca e reala, cu personaje simple, dar care devin memorabile.
Vanduta in Romania in 40.000 de exemplare si tradusa in 14 limbi, Nostalgia lui Cartarescu a fost sarbatorita, la 20 de ani de la prima aparitie, printr-o reeditare  aniversara. Si, tot la 20 de ani de la prima editie, curajosii actori ai Teatrului de Foc ne propun o noua experienta teatrala, de data aceasta, Nostalgia.
nostalgia-teatrul-de-foc2Ca si la Ieudul fara iesire, m-am intrebat cum or sa reuseasca sa recladeasca toata acea lumea imaginata atat de “in detaliu” de Cartarescu si, ca si data trecuta, spectacolul lor m-a lasat fara cuvinte si mi-a depasit imaginatia.
Lumea lui Cartarescu se desfasoara intr-un spatiu atipic, care nu seamana deloc cu ce vezi la TNB, la Odeon, sau Teatrul Mic, si nici macar cu modesta Sala “Pod” – este doar o cladire in ruina, cu porti grele si ruginite, insa pe fiecare caramida actorii Teatrului de Foc si-au pus amprenta.
nostalgia-teatrul-de-foc3Si, chiar daca e doar o ruina, nu poti intra oricum, trebuie sa astepti ca alarma unui vechi ceas sa anunte inceputul. Peste tot sunt actori, iar decorul e de-a dreptul sumbru. Din imbulzeala, eu am ajuns in cea mai indepartata incapere, unde Mirciosul spunea celebra poveste a “Mendebilului”. Era ajutat de baiatul bolnav de poliomielita si de imaginile proiectate pe un perete. Desi o stiu aproape pe de rost, m-am lasat din nou vrajita de povestea “Mendebilului”, pentru ca apoi, cand ma indreptam catre Ruletist, sa ma intalnesc cu Regina Mov, de la care pastrez si acum firul primit, aducator de noroc.
Ajunsa din nou in curte, sunt legata la ochi cu o esarfa si deja stiu ca, in sfarsit, o sa-l cunosc pe Ruletisul. Am auzit ca mai sunt aici si Arhitectul, Gina, Ghicitoare si Paianjenul, adica intreaga “Nostalgie” a lui Cartarescu, si deja nu stiu pe care sa-l aleg primul.
Unde poti trai pe pielea ta experimentul de Foc?
nostalgia-teatrul-de-foc4La Carol 53, in spatele unor porti grele de fier, ce te duc cu gandul la lumea fantastica a nuvelelor lui Eliade si care de fapt chiar sunt magice, pentru ca timp de 3-4 ore lasi Bucurestiul prafuit, pentru cel al lui Cartarescu, atat de altfel.
Din distributie fac parte: Anda Saltelechi, Cristian Rus, Sandra Simion, Cristina Plesa, Mihaela Puiu, Radu Trandafir, Ane-Marie Zaharia, George Sfaraiala, Iulia Isar, Mihai Marin, Andrei Atabay, Florin Stoian, Mihai Zaharia, Andreea Dinu, Angelica Manta, Gabriela Alexandru, Andrei Vornicu, Raluca Mihaela Gaina si Raluca Zlatanov, bineinteles, in regia, Cristei Bilciu.
Pozele au fost preluate de pe blogul Teatrului de Foc

vineri, 10 mai 2013

NOSTALGIA 53: Cronică de la Știrisaunuștii

Oana Florea ne-a scris o cronică pe blogul ei, Stirisaunustii. O pun la păstrare mai jos.

de Oana Florea

Saptamana trecuta nu a fost doar Saptamana Mare, ci si ultima saptamana de facultate.

Lunea trecuta am avut ultimul examen la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Nu am fost prea trista, poate doar putin melancolica, pentru ca au trecut prea repede trei ani.

In orice caz, eram epuizata psihic (si fizic) si simteam nevoia sa evadez.

Invitatia prietenei mele la un teatru mai putin obisnuit a venit duminica seara. La inceput am privit-o cu scepticism si cu o tona de lene, la un moment dat ma gandeam sa o refuz, dar bunul simt a primat si i-am zis ok, mergem.

Luni, dupa examen, tot ce voiam era sa ma intind putin in pat, avand in vedere ora tarzie de culcare de duminica ( 5:00 – dimineata ). M-am tot gandit ce sa port  seara la teatru ca sa nu fiu nici prea elegant, dar nici prea casual.

Planuisem sa ne vedem la Universitate, pentru ca nici una din noi nu stiam locatia exacta a Teatrului de Foc.

Dupa ce am asteptat-o putin pe o banca la soare pe prietena mea, am pornit in cautarea teatrului.

La numarul 53, Bd. Carol, ne priveau niste porti vechi si ruginite. Contrariate ne-am uitat una la alta cateva secunde intrebandu-ne   daca sa intram sau nu.

Am intrat. In curte erau si alte persoane ce se odihneau pe scaune facute din caramizi sau paleti din lemn, ca si asa-zisele masute , iar in garaj era amenajat un bar.

Ne-am asezat intr-un colt si asteptam. Un catelus se tot juca cu o mingiuta si cerea atentie, iar un motan negru, slab, se tolanea lenes pe o masina verde.

Probabil ca priveam ciudat in  jur, intrigata si curioasa, caci Mada mi-a spus : “Sa nu te uiti prea ciudat !” si am inceput sa rad.

Alarma unui ceas vechi mi-a intrerupt contemplarea. Si, fara sa zica nimeni nimic, toti cei adunati in curte (si, cat am asteptat, s-au strans o gramada de persoane) am pornit in directia sunetului si am intrat in casa.

Era o atmosfera ciudata si totusi placuta. De cand am pasit in casa am uitat ca sunt in Bucuresti, ca sunt obosita, toate gandurile au fost imprastiate ca de o pala de vant.

Am intrat in camera din fundul casei, unde erau asezate niste scaune. Cand am vrut sa iesim, de dupa o Cortina, doua maini albe si subtiri au rapit-o pe prietena mea. Am ramas singura si am dat curs invitatiei baiatului cu ochelari si papion de a vedea “Mendebilul”.  Mi-a placut foarte mult inceputul povestii, te facea sa uiti de propria identitate si sa devii si tu personaj al ciudatei povesti.

Amestecul dintre ciudat si intresant era caracteristic locului.

Apoi am iesit in curte, pentru am participa la o alta piesa, caruia nu-i cunosteam pe atunci numele.

Am fost legata la ochi si o mana de fata, moale ca si vocea ei,  m-a ajutat sa cobor niste scari. Nu vedeam absolut nimic si paseam cu foarte mare atentie, fiind foarte receptiva la zgomotele din jur.

La capatul scarilor o alta mana m-a preluat, de data aceasta de baiat. O voce ca de preot intona niste versuri. Tot ce simteam  ma  facea sa cred ca sunt pe marginea unui hau. Auzeam diferite zgomote, simteam respiratii reci pe piele si parfumul de portocala imi inunda narile. Asteptam sa vad ce se va intampla. Dupa ce ne-am dat jos esarfele am intrat pe nesimtite in povestea “Ruletistului”.

Am schimbat decorul si am asistat la o alta poveste, cea a Gemenilor si am ramas impresionata.

Contactul permanent cu publicul si dependenta de el facea atat de savuroasa fiecare piesa.

Alte decoruri , alte povesti. Am aflat bizara poveste a Arhitectului, am ascultat istorisirile depanate de Paianjen si m-am jucat cu Fetitele.

La sfarsit am vizitat-o pe Ghicitoare. Ne astepta pe patul portocaliu alatruri de Zuza, papusa din colivie, ne-am jucat, iar apoi ne-a ghicit in palma. A parut atat de real, am ramas cu gura cascata, inca nu inteleg cum a reusit sa-mi citeasca atat de adanc in suflet.

Pe urma am plecat relaxate si cu sufletul usor, era zece si ceva , nici macar nu am realizat cum au trecut trei ore.

Am ramas la mana cu o ata albastra de lana, legata alaturi de bratarile mele de una din fetite (cea care ne-a aratat zeul creat de ele). De fiecare data cand o priveam imi venea sa zambesc si ma invita sa rememorez scenele.

Uneori e bine sa evadezi din cotidian. Pe mine “Nostalgia”  Teatrului de Foc m-a trecut granita catre o lume nematerializata pana atunci.

Puteti zbura si voi pe aripile Nostalgiei .

Oana Florea

marți, 7 mai 2013

NOSTALGIA 53: Stiati ca...

Spectacolul NOSTALGIA 53 a durat la premiera aproape 5 ore?
*
In timpul unei reprezentatii a spectacolului NOSTALGIA 53, actorii joaca aceeasi bucata, fara pauza, de cel putin 4 ori (bucatile mai lungi)  sau chiar de 60 de ori (cele mai scurte, care se joaca individual pentru fiecare spectator)?
*
NOSTALGIA 53 nu e o piesa de teatru, ci un spectacol format din 13 mini-spectacole, care dureaza fiecare intre 5 si 45 de minute? RULETISTUL, MENDEBILUL, GEMENII, ARHITECTUL sunt compacte, in timp ce REM e compus din 9 fragmente, raspandite prin toata casa?
*
Echipa NOSTALGIA 53 e formata in prezent din 28 de oameni: 19 actori, 3 muzicieni (o formatie rock compusa din 2 membri; un bariton), o scenografa, un makeup artist, un director de imagine, un artist foto-video, un regizor, un responsabil PR. Doar 5 dintre actorii care au lucrat alaturi de noi nu au  ramas pana la premiera (deci, am lucrat efectiv 33 de oameni).
*
Cel mai haios membru al echipei noastre este cățelușa Zuza, care joacă în ”Mendebilul” si care vă va întâmpina la intrarea în casa-spectacol?

*
De-a lungul reprezentatiilor publice, rolul Ruletistului a fost interpretat de 4 actori diferiti, pana la varianta finala, a lui Radu Trandafir?
*
Din cei 19 actori care joaca in NOSTALGIA 53, sapte sunt actori profesionisti: Anda Saltelechi, Sandra Simon, Cristina Plesa, Cristian Rus, George Sfiraiala, Anne-Marie Zaharia, Angelica Manta. Alti cinci sunt studenti la actorie in ultimul an, la Universitatea "Hyperion": Radu Trandafir, Gabriela Alexandru, Mihaela Puiu, Raluca Zlatanov, Raluca Mihaela Gaina. Sapte sunt actori amatori - care fie urmeaza sa dea la teatru, majoritatea chiar in vara asta (Iulia Isar, Mihai Marin, Mihai Zaharia, Andrei Atabay), care nu sunt chiar sigur ca vor sa dea la teatru (Florin Stoian) sau care nu vor sa dea la teatru, ceea ce nu inseamna ca nu pun foarte mare pasiune si seriozitate in rolul lor (Andreea Dinu si Andrei Vornicu).
*
Dureaza aproximativ 3 ore pentru un spectator ca sa treaca prin toate bucatile NOSTALGIEI. Totusi, nimeni nu s-a plans ca spectacolul ar fi lung, dimpotriva.
*
În cadrul NOSTALGIA 53 puteți vedea teatru: comedie (ARHITECTUL), dramă (RULETISTUL), un film (MENDEBILUL), un moment de dans (GEMENII) și mai multe momente de improvizație, interactive.
*
Spectacolul NOSTALGIA 53 are un secret. Ați găsit scoica? Dacă răspunsul e ”da”, căutați-o pe Nana!
*
Cel mai tânăr membru al echipei NOSTALGIA 53 este Andrei Atabay (17 ani), iar la polul opus se află cineva care are 38 de ani. Totuși, media de vârstă este aproximativ 24...
*
La a doua reprezentatie a spectacolului, Dragos Crifca (muzician in echipa ARHITECTUL) a fost sarbatorit pe scena, iar spectatorii i-au cantat "La multi ani"?

luni, 6 mai 2013

NOSTALGIA 53: Mendebilul

Echipa MENDEBILUL este formată din doi actori care joacă live: Mihai Zaharia si Andrei Atabay, dar beneficiaza de sustinerea virtuală a întregii echipe (ba și a unora care au ieșit între timp din echipă): momentul MENDEBILUL este o combinație de teatru și film. Iată (o bună parte din) echipa de filmare:

Mihai Zaharia și Andrei Atabay nu sunt încă actori profesioniști, dar sunt foarte talentați și se pregătesc să dea la Facultatea de Actorie (Andrei este, încă licean).

Mai jos puteți urmări un fragment din film (filmul întreg îl puteți vedea numai în spectacol, găsiți aici datele în care jucăm).
video

Distribuția filmului:
Mendebilul: Cristian Rus
Iolanda: Anda Saltelechi
Mirciosu: Mihai Zaharia
Mama Mendebilului: Mihaela Puiu
Cadrilatul: George Sfîrăială
Lumpă: Cristina Pleșa
Mimi: Mihai Marin
Mona: Sandra Șimon
Băiețelul cu poliomielită: Andrei Atabay
Luciosu: Florin Stoian
Țaganu: Andrei Vornicu
Fiordalis, Viorica, Marinela, alte fetițe: Iulia Isar, Briena Mare, Andreea Dinu, Maria-Cristina Pricop, Raluca Mihaela Găină
Mama Luciosului: Iulia Isar
Tatăl Luciosului: Mihai Marin
Cățelușa Iolandei: Zuza


Costumele: Maria Tache

Makeup: Nana Platon

Imagine și montaj: Paula Oneț

Regia: Crista Bilciu




Andrei Atabay: ”Teatrul de Foc…cum ai calcat in el, te arzi si nu te mai poti desprinde de tot ceea ce inseama acest teatru-vrei si tu!
”Nostalgia 53” nu este doar o piesa de teatru speciala, intr-o viziune noua, ci este un experiment in care noi impreuna cu spectatorii ne descoperim/ne redescoperim…ne cautam pe noi, dar altii, altii decat cei de zi cu zi.
“Mendebilul”-un joc fain de copii.O poveste care te trimite in propria ta copilarie si nu te lasa sa pleci de acolo…mult timp!La inceput, eram asa de confuz…nu stiam exact care-i treaba cu mine prin “Mendebilul”, dar incet, incet, am aflat…Crista mi-a luminat caile.Baietelul bolnav de poliomelita…am inceput sa-mi indragesc rolul.E al meu acum, e parte din mine!Cand adoarme casa si toti visam, eu, baietelul bolnav de poliomelita, imi aduc aminte de copilaria mea, de cum imi purtam pasii cu ajutorul unor carje…greu, dar viu!Eu, Andrei, cand adoarme casa ma intorc in copilarie cu mult drag si dor de jocurile pe care le jucam de dimineta pana tarziu in noapte, de bunica strigandu-ma sa intru in casa, iar eu spunandu-i: “Nu!Mai stau inca putin…10 minute”, de inocenta si visurile de atunci(vreu sa fiu doctor, pilot, profesor…);Cand spectacolul ia sfarsit, cu greu ma despart de copilarie si de baietelul bolnav de poliomelita, insa stiu ca acest vis ma va purta si la urmatoarea reprezentatie printre amintiri.
Cel mai frumos moment, la repetitiile “Nostalgia 53” a fost cand am intalnit-o, dupa trei ani (nu am mai recunoscut-o, bai mai mult am facut si cunostinta), pe mama-Angelica Manta, un om tare drag mie.Ii spun mama de la un fost proiect cinematografic in care mi-a fost mama, atat pe platou, cat si inafara lui, si de atunci asa a ramas…”mama din film”.”


duminică, 5 mai 2013

NOSTALGIA 53: Ruletistul

Ruletistul este primul mini-proiect din cadrul NOSTALGIEI 53. La prima vizionare cu publicul (cea din 1 aprilie), numai această bucată era gata, celelalte adăugându-se treptat în jurul ei.
Coco este un personaj inventat de regizor (la Cărtărescu se vorbește numai de reacția femeilor din jurul ruletei - Coco e materializarea lor). În spectacolul nostru intervin și două personaje din REM: Puia (aici adolescentul care atacă pe Ruletist în final) și Esther (asistenta medicală - alt personaj inventat e regizor).

Anda Saltelechi este actriță la Teatrul Odeon, Sandra Șimon este și ea actriță profesionistă, deocamdată freelancer. Radu Trandafir și Raluca-Mihaela Găină sunt studenți în ultimul an la actorie, la Universitatea Hyperion, respectiv la Spiru Haret. Andreea Dinu e studentă la mate-info și nu are nicio intenție să dea la teatru.

Iată trailerul bucății:
http://www.youtube.com/watch?v=aQCAVzy0s9Y

Distribuția:
Povestitorul: Anda SALTELECHI
Coco: Sandra ȘIMON
Ruletistul: Radu TRANDAFIR
Adolescenta (Puia): Andreea DINU
Asistenta (Esther): Raluca-Mihaela GĂINA


Bariton: Fang SHUANG


Costume: Maria TACHE

Makeup: Nana PLATON


Mișcare scenică: Cristian RUS

Regia: Crista BILCIU





Anda Saltelechi: ”Poate ca nu ar trebui sa scriu azi despre "Ruletistul" sau despre "Nostalgia"... tocmai azi... cand ma simt usor nostalgica. Ascult Beatles... "nothing's gonna change my world... across the universe"... Am impresia ca lui Cartarescu ii plac Beatlesii... deja avem ceva in comun! 

Experimentul nostru... "Nostalgia" a venit pentru mine cu semne, sunt foarte fericita ca am trecut, ca trec prin asta sau ca trece experimentul prin mine... poate ca atunci cand faci dragoste, cu oameni, cu amintiri, cu clipe in care soarele are o anumita lumina pe o fata de om care iti ramane in minte, nici tu nu stii de ce... Cred ca scriu total aiuritor...
Eu joc in "Ruletistul", incerc sa spun povestea unui om... ca mine, ca tine, poate... tu decizi daca esti in stare sa te privesti in oglinda. Joc impreuna cu Sandra Simon, cu Fang Shuang, cu Radu Tradafir, Andreea Dinu, Raluca Mihaela Găină. Ei sunt colegii mei de pivnita. Daca esti curios, vino sa vezi. Se intampla uneori, evenimentele avand loc simultan la Casa Carol 53, se intampla sa jucam de 5 ori in aceeasi seara. Asa a fost la premiera. Noua, in aceeasi seara, ne e dat sa "lucram" cu mai multe grupuri de oameni, sa simtim mai multe tipuri de energie... sa vedem reactii pe care nici ei, oamenii (legati fiind la ochi) nu si le vad... Intr-o seara, pe cand eram la a treia reprezentatie, cred, eram total epuizata... s-a terminat, si acum urma inc-o tura de oameni... i-am dus in incapere si am inceput show-ul... si pe masura ce reactionau, unii usor, de parca i-ar fi atins o briza a marii, altii zambind timid, altii timid si sincer emotionati, altii avand comentarii chiar stupide, altii cautand un sprijin cu mainile, un perete, orice... si eu, vazand, dar mai mult simtind toate emotiile astea ale lor ma incarcam tot mai mult, uitam si de oboseala si de tot... ii simteam pe oameni atat de deschisi la ce se intampla acolo incat ma mobilizam aproape pe ne-voite... parca eram baterie la priza. Publicul e intr-adevar diferit, dar de la toti invatam cate ceva ... experienta lor cu noi, devenea o experienta personala a mea, ca om si apoi, ca actrita... nu era nimic mort acolo, totul pulsa... si se nastea pe loc. Evident... se mai fac mici greseli... nu iese totul bine mereu... (cred ca un actor trebuie sa fie sincer, nu?), insa daca nu gresesti si nu te accepti, nu cred ca poti invata... nimic... si traiesti asa inr-o perfectiune inventata!”







Sandra Șimon: ”COOOOCCOOOO!!! Femeia pe care o vad si azi in club,pe strada,la metrou,intr-un spectacol de teatru sau....Cred ca e o femeie cu mentalitatea majoritatii "domnisoarelor" din zilele noastre.Pacat. Bani,faima,dornica de a avea un barbat care sa o intretina desi ea nu are de oferit ceva special in afara de "materie prima".Nu mi-a fost foarte greu sa interpretez acest personaj iar materialele din care am putut sa ma documentez au fost nenumarate (TV, ceea ce se intampla in 2013 si nu numai).Asta e,ma revolt; mi s-a cerut sa scriu si...scriu. Ma intriga oarecum lipsa ei de sentimente si de implicare fata de Ruletist,faptul ca am creeat un personaj care este rece in ceea ce priveste drama Ruletistului.Coco se "indragosteste" de el si devine pasiva,plictisita atunci cand isi da seama ca el nu are sanse sa moara din pricina glontului iar la final,detasata,se injoseste negandu-l si jefuindu-l. Imi place la nbunie sa joc,sa ma transpun in pielea ei (a lui Coco) pentru ca imi da voie sa gasesc o alta latura a mea ca actrita.Niciodata nu m-am gandit ca pot sa "ma joc" atat de mult cu un personaj iar Coco imi face placerea aceasta, imi da voie.”





Puteți vedea și prezentarea celorlalte bucăți din spectacolul nostru: MENDEBILUL - GEMENII - REM - ARHITECTUL

joi, 2 mai 2013

BuletinDaDA: Nostalgia de la nr. 53


Multumim Raluca Dan pentru ca ne-ai impartasit experienta ta in NOSTALGIA 53! Redam articolul mai jos - dar el poate fi citit pe Buletin DaDa:




Nostalgia de la nr 53


Standard
Nu sunt critic de teatru. Nici dramaturg. De obicei, sunt spectator. Aseara, am fost si actor. Teatrul de Foc a pus cateva lemne pe foc si a incins un teatru pe cinste.  Ce s-a intamplat aseara pe Bulevardul Carol nr 53 a fost magic. Crista Bilciu nu te invita la o piesa de teatru, te face sa te pierzi intr-un labirint teatral. Si ai ore intregi la dispozitie de ratacit prin lumea teatrului. Spectacolul « Nostalgia » te face sa traiesti textele lui Mircea Cartarescu.
La inceput ne-am adunat intr-o gradina retrasa, in curtea unei case parasite. La un moment dat suna ceasul. Intrati in labirint. Teatrul e viu, timpul se scurge altfel, iar spatiul e sacru. Profanul isi vede de inserare afara. Parc-as fi in « La Tiganci ». 7 fetite cucuiete te iau la joaca cu ele. Dar jocurile iti pot schimba viata. Trebuie sa ai grija. De jocul tau depinde ce se va intampla. Povestile si personajele lui Cartarescu sunt vii. In carne si oase. Te urmaresc prin toate cotloanele si fiecare incearca sa te atraga in lumea lui.
Mirciulica iti poveste cu mana pe inima, cu vocea calda si nostalgia, de vremurile copilariei. Baietelul reuseste sa tipe si sa topaie timp de ore intregi cu aceeasi energie. Nu-si iese nicio clipa din rol. Pentru ca nu e un rol, e chiar el. Ne urcam cu el in castan si privim bila de cristal. Ne amintim de Mendebilul, ca si cum e amintirea noastra, nu a lui Cartarescu.  In obscuritate, baietelul ne dezvaluie secretul universului. « Dupa moarte, urmeaza o cale lunga. » Degetele ni se strang in palme, ochii se ascund in orbite, mainile si picioarele se retrag in trunchi. Ne strangem si ne facem mici de tot. Destul de mici incat sa incapem in uterul unei mame. « Prin ochii mei te priveste un mort ». Te emotionezi si ti se face pielea de gaina.
Daca ai putin curaj, lasa-te legat la ochi si lasa-te purtat pe scari in jos, in pivnita casei. Aici ruletistul isi rateaza sinuciderea in mod constant. Pariaza pe viata lui sau provoaca sortii si liciteaza-i moartea. Nu stiu numele ruletistului, dar emotia de pe fata lui, din gesturile lui tremurate si accesele lui de frenezie sunt autentice. Un rol desavarsit. O fi fost pentru ca eram déjà de mult in aceasta lume sacra a teatrului..o fi fost talentul extraordinar al acestui tanar actor al carui nume imi e necunoscut pentru moment.
O lume psihedelica. Plina de monstrii si strigate.  Pe culoare, pe scari, povestile se intalnesc. Iolandaaaa, striga baietelul. Ada rade si sare prin viata. Garoafa iti ghiceste si te deoache. Ati gasit vreo scoica ? intreaba Nana,cu un zambet de papusa de portelan.
Eu am gasit scoica. Intalnirea cu Egor a fost una dintre cele mai frumoase intalniri din aceasta casa demonica. El, Scriitorul, care vrea sa inghita lumea in cartea lui, care vrea sa fie mai mare decat viata si sa scrie Cartea. Eu, mica, intr-un colt, sub privirea lui apriga. Ascult si il las sa ma invete sa visez. Am primit cadou o scoica magica pe care daca o pui sub perna visezi… REM..
REM. Ruletistul. Mendebilul.Arhitectul. O casa parasita. O echipa mare de oameni talentati care au stat conectati timp de 4 ore. Epuizant, dar nu pentru ei. In vintrele lor, arde focul pasiunii pentru teatru. Teatrul de Foc e exploziv. Le voi pandi toate spectacolele. Si daca va exista o a treia editie a Nostalgia nu vad niciun motiv pentru care sa ratati asta.. Odata ce te-ai intalnit cu sacrul, lumea nu va mai arata la fel la iesire..