Jurnal de Bistriţa

Sandra Şimon

Am fost foarte incantati de iesirea la Bistrita cu "Poezisele".Cred ca toti simteam nevoia de o "escapada".Eu am avut retineri in momentul in care am vazut sinagoga in care urma sa jucam deoarece cu toate ca nu mai era folosita ca lacas de cult ci ca sala de spectacole,erau pastrate toate elementele specifice evreiesti: altarul,steaua lui David,picturi etc.Am fost foarte dezamagita sa vad in public doar 10 oameni intr-o sala atat de mare si nu imi explic de ce un festival de poezie pentru elevi nu a trezit interesul acestora de a se familiariza cu poezia contemporana mai ales printr-un spectacol de poezii care poate sa aduca mai aproape de ei textele prin miscare si imagini. Spectacolul nu a iesit foarte bine sau asa cum ne dorim noi de fiecare data,impecabil,probabil sau aproape sigur pentru ca era prima data cand jucam pe o scena,in mod clasic.Am simtit acel "paravan" intre noi si spectatori.Eu recunosc faptul ca am jucat ca la o repetitie generala nereusind sa-mi acumulez energiile.Dar felicitarile si incantarea publicului nu au lipsit.Era ceva nou pentru ei iar spectacolul nu avea cum sa iasa prost.
Din culise. A fost foarte frig in sala,afara nici nu mai vorbim...gheata. Am fost primiti foarte bine de organizatori,doar eram in Ardeal si ma asteptam la asta. De asemenea am avut timp sa ne plimbam si sa vizitam orasul dintr-un capat in altul,la pas,in ciuda frigului de afara.Am participat si la cateva evenimente culturale din cadrul festivalului unde am cunoscut cativa scriitori foarte buni. Cea mai mare bucurie a fost cand in sinagoga,intr-un colt unde se vindeau carti,am vazut cartea lui Ioan Es.Pop "Ieudul fara iesire" pe care am cautat-o in Bucuresti in mai multe librarii si nu am gasit-o. Domnul Tarmure,organizatorul festivalului,care detine si o editura,a fost dragut si ne-a facut cadou fiecaruia cate un exemplar. Am simtit ca am intalnit un prieten cand am vazut cartea acolo.Tare ne-am mai bucurat.
Asadar,iesirea la Bistrita a fost de bun augur. La mai multe inainte.

Rodica Bunea

Am avut si primul turneu, si anume plecarea la Bistrita. Am fost entuziasmati cu totii ca mergem sa jucam si in alt colt al tarii. Am fost primiti foarte caduros si mi-au placut mult oamenii de acolo. Am jucat intr-o sinagoga, de la ora 16:00. De cand am auzit ora cand eram programamti, mi-am dat seama ca nu o sa fie multa lume. Publicul incepea sa se stranga in numar mare dupa ora 18:00. Dar pana la urma, noi nu jucam pentru un numar mare de oameni, ci pentru cei care vin, indiferent ca este unul sau sunt 100. Spectacolul "Poezisele" a ajuns asadar pentru prima oara pe o scena. Nu a fost cea mai inspirata seara a noastra, intr-adevar am simtit o distanta intre noi si public, dar ne-am bucurat de spectacol. Am cunoscut si cativa poeti foarte faini care ne-au felicitat dupa. Emotiile mele au fost mai mult datorita spatiului nou si reorganizarii a unor momente pentru scena.
Mi-ar placea sa revenim la anul, pentru ca Bistrita mi-a lasat asa un miros placut in amintire.
A, trebuie sa povestesc asta. M-a impresionat foarte tare cat de simtit si de disciplinat este publicul din Bistrita. Cu o seara inainte sa jucam noi a fost proiectat filmul "Dupa dealuri", care , din pacate, s-a blocat de cateva ori pana ce nu a mai functionat deloc, cand era aproape de final. Nu am auzit nic un fel de injuratura, tipat sau reactie iesita din comun. Lumea s-a conformat, si a plecat acasa, discutand despre cat au vazut din film. Cum ar fi fost reactia oamenilor in Bucuresti? Mda....


Cristian RusAm fost foarte bucuros cand am auzit ca mergem la Bistrita , in turneu cu "Poezisele". Eram foarte curios cum ne vom descurca in alt spatiu si cu alt gen de public. Un sentiment ciudat am avut atunci cand am vazut sinagoga in care am jucat, parca era un loc sacru care nu trebuia deranjat. Din pacate nu a fost public, asa cum ne asteptam, insa eu am mers pe ideea ca trebuie sa iti faci treaba in orice conditii, totusi lipsa spectatorilor la un spectacol care se bazeaza mult pe prezenta lor a afectat calitatea reprezentatiei, indiferent cat de mult ne-am straduit noi sa fie bine. Incurajarile poetilor care erau si ei la festival ne-au mai ridicat moralul (erau foarte incantati de ce au vazut si mahniti in acelasi timp, pentru ca nu a fost public). Totusi m-am simtit bine la Bistrita Am avut o gazda care ne-a primit foarte frumos si recunosc ca nu am plecat cu un gust amar acasa.