A şasea reprezentaţie (8 octombrie 2012)

Spectacolul acesta a fost înregistrat integral de Radio Bucureşti. Şi a, da, iarăşi ne-au plecat din sală trei spectatori:) Mă gândesc cu satisfacţie că spectatorii noştri sunt mai sinceri decât cei de la TNB, de exemplu: nu le place, ies. Şi la sfârşit ne spun tot ce le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut.

De data asta am avut peste 20 de feedback-uri în scris! Din 35 de spectatori (am mai adus scaune - capacitatea sălii e de 30). La fel ca data trecută, nu am aşezat scaune în sală: am cerut spectatorilor la sosire să ia un scaun din stivă şi să îl aşeze unde doresc, urmând ca actorii, aflaţi în altă încăpere şi, deci, nevăzând încă spaţiul de joc creat, să se adapteze la faţa locului. Spectatorii au fost, din nou, drăguţi şi s-au pus în SPIRALĂ, lăsând loc suficient la mijloc pentru actori. De data aceasta înţeleg de ce: în sală erau mulţi studenţi la actorie, de la Spiru Haret (clasa Dana Voicu) şi de la Hyperion (clasa Maia Morgenstern), cărora li s-a recomandat să ne vadă spectacolul:). Nu încercam să fac un joc de cuvinte între "Spiru" şi "spirală", voiam doar să spun că studenţii empatizau cu viitorii lor colegi.

De data asta nu am mai stat să număr chiar aşa greşelile - nici nu au fost atât de multe...  (numesc "greşeli" nu schimbările pe care actorii le fac, ci doar deciziile nefericite, care contrazic spectacolul). M-am obişnuit cu faptul că, de fiecare dată, spectacolul e altul: nu neaparat mai bun sau mai rău, dar altul... (eu rămân, totuşi, cu gândul că a doua reprezentaţie a fost cea mai bună). M-am stresat îngrozitor pentru micile scăpări de text (pentru că microfonul radio-ului înregistra şi ştiam că poeţii ne vor mânca ficaţii pentru fiecare silabă lipsă!). Publicul a fost destul de tăcut. Atent, dar mai tăcut decât la celelalte reprezentaţii. Nu ştiu de ce (poate reiese după ce citesc fişele de feedback - le voi transcrie şi pentru voi, dar în altă postare, aceasta devine deja prea lungă).

A, când am văzut pe domnii de la Radio venind neanunţaţi şi atâtnându-şi cablurile prin sală, m-am intimidat şi AM UITAT să le dau actorilor SARCINA din seara aceea!!

Cel mai bun moment al spectacolului a fost, de departe, "Ioan Es. Pop"!

După spectacol am dat interviu la Radio Bucureşti de faţă cu toţi spectatorii (discuţia publică s-a transformat în interviu, hm - publicul nu a prea apreciat asta, dar eu am cam fost prinsă la mijloc), iar după plecarea publicului, a mai apărut un tânăr reporter cool de la Radio Cultural, căruia i-am mai dat un ditamai interviul. A, şi înainte de spectacol, când mergeam spre sala de spectacol, m-a mai sunat un reporter de la un radio şi am mai dat un interviu de un sfert de ceas la telefon, chiar acolo, pe Şoseaua Ştefan cel mare. De acum jur că nu mă mai stresează niciun reporter şi niciun microfon! Dar nici nu ştiu exact ce am declarat (peste un ceas de declaraţii în ziua resectivă)! Are cineva vreun link?

Ca să nu rămână "imortalizate" numai părerile mele, am decis să dau echipei "extemporal" după fiecare reprezentaţie, înainte de a spune eu ce cred că a fost bine şi ce a fost mai puţin bine. Puteţi citi părerea echipei în postarea următoare.

PS. Căutăm în continuare teatrolog... Anunţul de data trecută (adică ăsta) rămâne valabil.